Biserica de lemn din Sântejude

Declarată monument istoric prin prisma vechimii și specificului arhitectural. Este ridicată în stil maramureșean și datează din anul 1703. Poartă hramul „Sfântul Dumitru”, este costruită din lemn, cu temelie de piatră și cu acoperiș din șindrilă.
Pe dinăuntru pictura originală s-a păstrat doar parțial, fiind într-o stare destul de deteriorată. În naos pictura de pe pereți s-a pierdut aproape în totalitate, în schimb în pronaos rezistă și azi. Se evidențiază picturile murale, reprezentând sfinți în mărime naturală puțin cu trăsăturile înnegrite de trecerea timpului. Pe ușile împărătești din fața Altarului, se recunoaște secvența Buneivestiri, înconjurată de cei patru evangheliști, redați în medalioane decorate armonios cu motivul viței de vie. Deține în patrimoniu vechi icoane pe sticlă și lemn, dar și sfeșnice de cult. De asemenea și un clopot ce datează din 1860, turnat la Sibiu.

Biserica „Sfântul Dumitru” a fost înălțată din banii credincioșilor ortodocși, iar etapele de renovare din secolele XIX și XX au fost suportate financiar tot de către enoriași. Prispa din lemn fiind adăugată la finalul secolului al XIX-lea.

Bisericuța se află în grija preotului paroh Runcan Paul Florin.